3 rezultate
ABÁCA s. f., s. m.
1.
S. f. Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor unui bananier originar din Filipine; cânepă de Manila.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1964 DER, II, 386: În Filipine este larg răspândită producția meșteșugărească (brodatul, împletitul pălăriilor de paie, ceramica etc.). Exportă zahăr, cafea, abaca, ulei de cocos, lemn, tutun.
- ▭ Fibre din nucă de cocos, de abaca.
Încă 3 citate
2.
S. m. BOT. Specie de bananier din familia Musaceae, originar din Filipine, cu fructe necomestibile și frunze cu pețioluri lungi din
care se obțin fibre textile (Musa textilis).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1942 Enc. Agr., IV, 99: Ca plantă textilă e cultivată pe o scară foarte întinsă M.[usa] textilis Née sau Abaca, a cărei patrie e în insulele Filipine.
- 1965 DER, III, 185: Culturi de orez, de trestie de zahăr, de tutun, de abaca (cânepă de Manila).
Încă 2 citate
– Pl.: (2) abaca.
– Var.: astăzi rar abácă2 (1848 NEGULICI, Vocab.; 2006 D. Enc. Mar.) s. f.
– Din fr. abaca, sp. abacá.
Referințe bibliografice:
1930 Lex. Vamal, 1; 1993 D. Enc., I; 2006 D. Enc. Mar.; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2013 DAN.
Încarcă...