1 rezultat
ACHÍT s. n.
JUR., COMER. Achitare; concr. chitanță plătită.
✧ Exp r. JUR., COMER. A fi în achit | A se afla în achit = a nu rămâne dator.
  • 1899 PRETORIAN, Dr. Constit., 67: Un agent fiscal poate să fie în achit, avans sau debit. Se află în achit, când, după socotelile date, nu rămâne dator niciun ban.
✧ Exp r. JUR., COMER. (Din fr. pour acquit) Pentru achit = formulă care se scrie pe o factură sau pe spatele unui cec pentru a indica faptul că factura sau cecul au fost plătite.
  • 1892 MO, nr. 87, 2 780: Valoarea de încasat să poarte indicațiunea sumei în litere (cu caractere latine), exprimată în limba română și în moneta țărei, numele și adresa debitorului, precum și subscrierea pentru achit a depunătorului, dacă casul cere.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1901 Dreptul, nr. 24, 185: Cuvintele pentru achit însemnează tocmai contraru[e] lui per incasso, adică autorizarea de a încasa, pe când „pentru achit” însemnează că în momentul scrierii s-a[u] și primit banii, ceea ce exclude orice idee de mandat.

– Scris și: (după fr.) acquit (1862 ANTONESCU, D.).

– Pl.: achituri.

– Din fr. acquit.

Referințe bibliografice:
1913 DA, I1 , 17; 2001 MDA, I; 2023 DELR2 s. v. achita (delr.lingv.ro).

Intrare de dicționar