1 rezultat
ACUPÍ vb. IV
Tranz. Ban. A împinge din urmă spre un anumit loc.
  • 1830 BOJINCĂ, Scrieri, 64: Mai pe urmă se intâmplă de trecură la două zile departe de Giurgiu niște turme de turci preste Dunăre, vrând să acupe pre Mihai de către spate.
  • 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 55: Păstorii dau năvală la miei să-i acupe în săciu.

✦ A aduna, a strânge într-o grămadă.
  • 1974 GĂMULESCU, El. Scr., 77: Acupi = A aduna grămadă.

– Prez. ind.: acúp.

– Var.: Ban. acupá1 vb. I.

– Din scr. okupiti „a strânge, a aduna (la un loc)” (cu o inițial echivalat cu a protetic) sau de la cupi (cu a protetic).

Intrare de dicționar