1.
BOT. Plantă erbacee din familia Compositae, cu miros puternic și gust amar, având proprietăți terapeutice; pelin (I 1 a) (Artemisia absinthium).
- 1822 DRLU, I.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I, 10: Absintă ... pelin, o plantă foarte amară, o întrebuințează mult în farmacii și în vinuri.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1908 PANU, Amint., I, 287: Calamburul era asupra cuvântului absinte, planta care a dat nume odioasei băuturi alcoolice cunoscute.
- 1910 BIANU, D. Săn., 882: Infuziunea sau ceaiul este mai slab sau mai tare după cum și planta a stat în contact cu apa timp mai puțin sau mai mult ... Se face înfuziune din flori de: absint, fierea pământului.
- ante 1911 N. DENSUȘIANU, Dacia, 510: În Moldova … spațiul câmpiilor din toate erburile e acoperit mai ales cu absint.
- 1937 Rev. Fundaț., nr. 12, 698: Fanfaronadă de aceasta trebue să fi fost, când declara că bea în fiecare seară un pahar cu amestec de absint, oțet și cerneală!
- 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 423: În Renaștere ... se beau vinuri importate sau locale, naturale sau parfumate cu infuzii de plante aromate (cu absint, mirt, aloe, anason, isop, rosmarin, ori cu mirodenii din Orient).
Încă 11 citate
✧
Sint. BOT. Absint negru = pelin (I 1 a).
- 1822 DRLU, I, 372.
2.
Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată dintr-un extract
de uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice.
- 1882 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 33: Câteva lămpi licăresc slab, mesele cafenelelor se orânduiesc pe trotoare; bere, vermut de Turin, absint se bea pe întrecute.
- ante 1895 IONESCU-RION, Scrieri, 104: Literatura contemporană e, din nefericire, produsul ... unor oameni pierduți, fără viață și fără alte patimi mai mari decât patima jocului de cărți, a biliardului, a absintului și a amorului.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I, 274: În industrie se prepară cu frunzele și vârfurile florifere de A[rtemisia] Absinthium L. și de A[rtemisia] pontica L., un licher numit absint.
- 1914 ARGHEZI, Cortina, 203: Teatrul e un adjuvant comparabil cu alcoolul – și are să vie timpul când Europa, isterizată și ismenită de teatru, va fi combătută de medici, ca astăzi absintul, sifilisul și tuberculoza.
- 1929 SEBASTIAN, Pub., I, 597: Amara strofă a sufletului acestuia de copil surprins de opiu și absint, umorul și patetismul cântecului desfrânat și al baladei ... fac în poezia d-lui Voronca o pastă informă de expresie forțată și cântec falș.
- 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 145: Erau artiști cari se închipuiau ruinați de absintul ce consola pe Verlaine.
- 1941 MINULESCU, Pub., 575: Ca un protest contra simboliștilor care beau numai absint, neoclasicii beau bere neagră de München și mâncau cârnați de Strassburg.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 55: Fratele său ... i-a oferit pentru o viață întreagă umila subsistență, cu excese de absint, de muncă și de pasiune.
- 1946 Filocalia, I, 242: Precum celor ce s-au hrănit fără socoteală le folosește absintul amar, așa celor cu purtări păcătoase le e de folos să pătimească rele.
- 1970 ELIADE, Jurn., II, 26: Teroarea izvorăște întotdeauna dintr-o acțiune fizică aparent „normală”, și totuși suspectă; bunăoară, Diavolul îi răsturna paharul cu absint, ... nu intervenind direct, ci printr-o serie de accidente ... care nu se puteau explica decât postulând o voință și o finalitate.
- 1986 România Liter. (S.), nr. 6, 2: Într-o noapte, când întrecuseră măsura cu absintul și cu drogurile, organismul lor ... nu mai rezistase.
- 1998 BRUMARU, Poeme, 171: Dacă Verlaine pilea absint E că Parisul nu știa Că într-un târg, lâng-o tejghea De asfodel, iubita mea Topește-n ceaiuri trupu-i sfânt.
- 2002 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 361: Cafeneaua literară românească a trecut mereu lichiorul și tăriile în plan secund, în favoarea șvarțului, a masticii și marghilomanului, a șprițului precedat câteodată de câte-o Jamaica fină, dar fără năuceala absintului, de pildă.
Încă 13 citate
3.
Varietate sau porție de absint (2); concr. pahar cu absint.
- 1883 MILLE, Scrieri, 9: Voi, paraziți ce puneți azi totu-n frumuseță, În haine elegante, faitoane aurite, ... Voi treceți viața-n vițiuri mârșave, înjosite, Privind cu-absintu-n mână cum anii voștri trec!
- 1914 VINEA, Pub., I, 72: În acea zi, [Verlaine] se depărta necontenit de subiect și, cum mă sforțam mereu să-l readuc la simbolism, se supără de mai multe ori și, dând cu pumnul în masa de marmoră pe care tremurau absinturile și vermuturile, izbucni: [...].
- 1957 LTR2, I, 16: Absinturile conțin uleiuri eterice, în special ulei de pelin, substanțe amare (absintină) și sunt, de obicei, colorate cu clorofilă.
Încă 2 citate
– Scris și: absinth (1898 Enc. Rom., I).
– Pl.: absinturi și înv., rar absinte (1913 DA, I1).
– Var.: înv. absíntă (1848 NEGULICI, Vocab.; 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I; 1870 COSTINESCU, Vocab., I) s. f., înv., rar absínte2, absíntiu (scris și: absinthiu 1822 DLRU, I; 1871 LMD, I), absínthiu (1871 LMD, I), apsínthiu (1871 LMD, I) s. n.
– Din fr. absinthe, lat. absinthium.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.; 1903 TDRG, I; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1936 D. Silv.; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; <1949-1952> DA (ms); 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1962 DER, I; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2000 D. Drog.; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2007 D. Medic. (2007); 2013 DGS.
