2389 rezultate
AALENIÁN, -Ă, s. n., adj.

GEOL.

1. S. n. Primul etaj al jurasicului mediu.
  • 1949 LTR, I.
  • 1962 LTR2, XI, 115: Mineta [este un] minereu de fier, caracteristic Aalenianului din Lorena, care se prezintă sub forma unor strate oolitice calcaroase-argiloase sau silicioase.

2. Adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian.
  • 1975 DEX.
  • 1976 Geol. Munților Apuseni, 163: Întocmai ca și calcarele roșii eojurasice, depozite de vârstă cert aaleniană au fost întâlnite numai în dyke-urile neptuniene din calcarele triasice.

– Pronunțat: ni-an.

– Pl.: aalenieni, -e.

– Din fr. aalénien.

Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.