2389 rezultate
ABÁC s. n.
1. Înv. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule; p. ext. calcul, socoteală (3).
  • <1678-1689> DANOVICI, Cronog., II, 241: Oameni cărtulari și sameși mari de cumpăta împărățâia cu scrisorile și cu ambacul grecescu.
  • 1779 St. Doc., VII, 81: Cuișoare, șofran de Beci, ață albă de Sibii, 1 carte cu hambac latinesc.
  • 1793 GHERASIM, Heruvim, I, 14r/10: Eu nu voi să-l fac filosof, învață-l lătinește ... și caută vreun om care să știi hambacul bine, ca să-l înveți a face tot feliul de socotele.
  • 1795 GHERASIM, Ist. Amer., II, 66v/19: Iaste lucru știut că, la sosirea spaniolilor, aceste noroade n-are nicio idee de scrisoare, nici vreo asemănare de hambac, și că, în locul slovelor și țifrelor, să slujă de niște figuri slute netocmite.
  • 1829 Albina Rom., nr. 36, 1421/20: Caligrafia cu însămnătura, adecă zugrăvirea cu negru cum și însemnarea planurilor, a ceti, a scrie și ambacul îl învață copiii.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 61v/20: Ambac ... tăblița pe care sunt scrise numerele cele arabicești.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 61/34.
  • 1850 MORARIU-ANDRIEVICI, Arit., 7/15: Numerii sub sută sunt pentru întreaga computare (ambac) de cea mai mare cumpănă încăt începătorii nu au să pășească la numerii mai depărtați până nu vor petrece cu vederea lămurit cele de întâiu.
  • 1871 LMD, I.

2. Concr. Instrument format dintr-un cadru cu vergele, pe care se pot deplasa bile, folosit pentru efectuarea de calcule simple; numărătoare (2).
  • 1785 M. CANTACUZINO, Călăt., II, 115v/17: Eu nu știu socoti cu hambacu, ci aruncu cu bobii.
  • 1792 GHERASIM, Carol, 16v/21: Ei nu știia nici însuș metaherisirea hambacului, la care să sluje de niște bubușlii înșirate pe sărmă.
  • 1961 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 34: Și-a cumpărat un abac și s-a așezat pe socoteli.
  • 1978 BRUMARU, Poeme, 96: În sfârșit, nemaiputând să le suport, [bilele], sâcâit de rouă, le dam pradă, numărându-le în prealabil cu abacul.
  • 1982 SORESCU, Viziunea, II, 691: Numărat, care numărat, ce numărat? Ce sunt eu, abac?
  • 1987 C. T. POPESCU, Trigrama, 51: Fiecare avea în față câte un abac pe care muta bilele sau câte o mașină mecanică de calculat la care râșnea.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 659: La numai câțiva ani de la moartea lui Gerbert (în 1003) abacul folosit pentru astfel de calcule era recunoscut în diferite regiuni ale Occidentului.

✦ Înv. Masă sau tablă acoperită cu nisip, pentru făcut socoteli; p. ext. masă1 (I 1).
3. ARHIT. Partea superioară a capitelului unei coloane care susține arhitrava.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1871 LMD, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 193: Arcadele sunt festonate; ele transmit pe coloane greutatea cu care sunt încărcate, prin intermediul unui abac puternic, de formă cubică.
  • 1959 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Feud., I, 63: Capitelurile cu croșete cam tocite formează un brâu continuu, dar bazele colonetului și abacul marchează încă linia treptată a retragerilor.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 35: Demonstrația este cu totul neconvingătoare, tipul de abacă amintit regăsindu-se la mai toate monumentele cisterciene.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 362: Mulura sau abaca pot fi acoperite de motive sculptate în relief.

✦ Înv., rar Placă cu rol decorativ montată pe uși sau pereți.

– Pl.: abace.

– Var.: abácă1 s. f., înv. ambác, înv., rar hambác, hâmbác (1851 STAMATI, D.) s. n.

– Din fr. abaque, lat. abacus. – Ambac < ngr. άμπακος.

Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1949 LTR, I; 1953 D. Tehn.; 1969 D. Medic. (1969), I; 1978 DN3; 1980 D. Enc. Artă Veche; 2011 DELR, I; 2016 DEX2.