2389 rezultate
A2 interj.
(De obicei repetat sau pronunțat cu aspirație) Exclamație care exprimă:
a) indignare.
  • <1551-1553> Ev. Sl.-Rom., 90r/16: A, orbilor, carele mai marele iaste, aur au beseareca ce svințeaște aur?
  • 1840 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 87: N-apucă să sfârșească, căci buzduganul armașului lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pământ. – A! voi ocăriți pre domnul vostru! strigă acesta.
  • 1869 ALECSANDRI, Drumul de fer, 800: A! tălhariule, vii sus de stinghirești fata de la gherghef? Na, na, spurcatule!
  • 1928 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 180: A! te sperie cuvântul „fenomen”, tâlharule!
  • 1935 STERE, Revol., II7, 378: Aaa! – izbucni episcopul cu răgetul de leu. șantaj? ... și tu te potrivești, scârnăvie? ... Crezi că nu-ți cunosc ticăloșiile? Afară, blăstămatule!
  • 1939 MINULESCU, Teatru, 103: Aaa! ... Păi dumneavoastră, sunteți escroci în regulă. Nu altceva!
  • 1945 SANDU-TIMOC, Pov., 312: Aaaa, ticălosule, așa batjocorești tu o față preoțească?!
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 34: Hatmanul ... bușnea acum spectaculos. – Aaah, veniți dă dăschideți ferestrele să iasă mirosul dă mitocan.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 235: Aaa, voi vi-s ăia de la Canal ... Ați venit în Dobrogea să ne stricați pământurile cu Canalul vostru?

b) surprindere, mirare, uimire.
  • 1835 MARCOVICI, Yung, 32/20: A, vis oare este, nălucire ori adevăr?
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1866 ALECSANDRI, Paraclisierul, 774: A! tot aici ești?
  • 1869 ALECSANDRI, Arvinte, 713: Ha! ... ce este? ... am visat că s-o spânzurat Pepelea-n cui.
  • 1871 LMD, III.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1905 SLAVICI, Nuv., V, 144: Aa! exclamă el ca speriat din somn. Dar tu cum ai ajuns aici!?
  • 1909 SP. POPESCU, Moș Gh., 224: Dumneata ești, domnule Ghiță? Aici îs eu, arendașul ... – Aaa! ... îmi pare bine!
  • 1926 PAPADAT-BENGESCU, Fecioarele, 66: Ghici unde a descins Mika-Le în faimoasa seară când a plecat gonită de la moșie? Nu-ți dă în minte și e, totuși, de o consecvență admirabilă! ... La Notre-Dame! – Aaa! se miră Mini.
  • 1934 STERE, Revol., I5, 1 330: Aaa! – exclamă el aflând „cu cine are onoarea”.
  • 1945 MUȘATESCU, Țara fericirii, 262: Nu știu. Vedem noi pe „evidență”. O să-ți spună dl. dr. Gânju ... Aaa! Dlui e dă servici azi?
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 78: Eu sunt cumnatul domnului Sabin ... – A, vai, da! Tata lu domnișoru Dan?
  • 1966 PREDA, Nuv., 419: Când îl văzu pe Iancu, Ilie înlemni de uimire: – A! Așa! exclamă el lung.
  • 1979 NEDELCIU, Aventuri, 161: Aaa, Nae! Ce mai faci?
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 426: Îi spuse lăutarului care se scărpina în barba sa nespălată și roșie că Iosua trimisese două iscoade să cerceteze Ierihonul. – Aaa! căscă gura Pâine Coaptă, ca la spițer. Ei erau cei doi trimiși?
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 337: Doar ți-am spus că nu mai pleca și nu mai pleca ... – Cristidoaia? – Dar cine? – Aaa, și i-ai zis așa ...

c) necaz, supărare, regret.
  • 1838 ALEXANDRESCU, Suvenire, 165: A! cât de mult amară Viața o să-mi pară.
  • 1840 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 79: Să mă-ntorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea țara? Nu mă vreți voi, cum înțăleg?
  • 1871 LMD, III.
  • 1884 VLAHUȚĂ, Poezii, 9: A, cât de pustie-i lumea și viața fără tine.
  • 1885 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 117: A! ce nenorocire!
  • 1893 DDRF, I.
  • 1898 BART, Schițe mar., 55: Bătrânul își trecu încet mâna prin părul lui alb, în care vântul se juca nebunatic. A! ... ce cunoștință veche îi era vântul acesta.
  • 1908 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 148: Mișcă-te mai repede, băiete! îl silește Pitache, aaa! mișcă-te, băiețaș. Și nu-l slăbește deloc.
  • 1916 DELAVRANCEA, Proză, II, 294: Aaa, mi s-a stins țigareta ascultând la tine.
  • 1924 BRĂESCU, Un scos, 331: Aaa, omul ... da, da, ce e omul ... ai dreptate, nimica toată ... Săracul de el!
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 215: Dar ce e, dragă, ce s-a întâmplat ? ... – Aaa ... Aaa ... Pe mine să nu mă scoată cineva din sărite...
  • 1934 COCEA, Schițe, 303: Aaa! ... Aaaa! ... a exclamat scandalizată majoritatea.
  • 1938 SEBASTIAN, Jocul, 21: Vai de mine! Scrisorile mele ... Aaaa! Aaaa!
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 36: Și câte am pătimit cu ea. Aaaa, numai eu știu, eu și săraca Sofița, nevastă-mea, fie-i țărâna ușoară.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 61: Albumul se rostogolește, ea dă să-l prindă, dar, de nervoasă ce e, îi tremură mâinile și i se rostogolește printre degete. Aaaa, acum au să se desprindă fotografiile și au să umple casa!

d) uimire provocată de amintirea (bruscă) a unui lucru (omis).
  • 1840 NEGRUZZI, Amint., 44: A! uitasem că s-a dus.
  • 1901 BART, Jurn., 7: Simt o gâdilătură în furca pieptului și un nod care se ridică înfigându-se în gâtlej, făcându-mă să înghit în sec ... a! ... cunosc: e începutul răului de mare.
  • 1934 MIHĂESCU, Zilele, 263: Aaa ... stați că mi-am adus aminte; am dat cu el Civilul.
  • 1979 NEDELCIU, Aventuri, 187: Nu vă supărați, unde stă unu Marian care-i învățător? – Marian petagogu, unde stă? – Aaa, dom’ Marian, dom’ profesor?

e) admirație, entuziasm, plăcere, satisfacție.
  • 1869 ALECSANDRI, Arvinte, 717: [Pepelea]: Să ciocnim, giupâne! Noroc și într-un ceas bun. [Arvinte]: Amin! „(Bea.)” A! ... bun îi.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 18: Aha! acum i-am găsit leacul, zise ea în gândul său.
  • 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 201: Mă rog, cine vorbește? – Domnu Peruianu! – A ... Eram sigur.
  • 1907 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 132: Aaaa! ce frumos! ce frumos!
  • 1910 CARAGIALE, Proză, 628: Am așteptat cât am așteptat, înghesuit în fund, și-n sfârșit am auzit: „A! a!” și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cântăreț.
  • 1926 BRĂESCU, Un scos, 304: Aaa, foarte bine! Atunci ai început și dresajul? întrebă generalul satisfăcut.
  • 1928 CAMIL PETRESCU, M. Popescu, 481: Aaa! Aaa! ... Dar asta e o adevărată surpriză.
  • 1934 D. BOTEZ, Ghiocul, 23: Aaa! Băiatul lui Darie ?! Ce om cumsecade.
  • 1944 SEBASTIAN, Steaua, 128: Aaaa! Am onoarea, dom’ profesor. Lume nouă.
  • 1945 MUȘATESCU, Țara fericirii, 295: Aaa! ... Ce plăcere! ... Lume nouă ... Lume nouă! ... Nu te-am mai văzut de zece zile, doctore.
  • 1957 SANDU-TIMOC, Pov., 17: Aaaa, uite barca, uite barca!
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 235: Mi-ai văzut copiii? ... Nu? ... Aaa, am, părinte, niște copii ... He-hee, am niște copii ...
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 372: Dă-mi și mie, zise Valeria și întinse mâna după sticlă ... – Aaa! se bucură el, râzând.

✧ (Substantivat)
  • 1902 ADAM, Sybaris, 75: Grupul scoate un aaa ... prelung de admirație.
f) durere fizică.
  • 1910 REBREANU, Nuv., I, 55: Vai de mine și de mine ! ... Oare ce-i? ... Aaa ... I se părea că nu i-e bine, dar nu-și putea da seama ce o doare.
g) acordul cu interlocutorul.
  • 1920 REBREANU, Ion, 130: Așa-i, așa-i, dar fără dânsa nu mai scap de sărăcie ... Aaa! ... Așa da, adevărat!
  • 1961 SADOVEANU, Cânt. Mioarei, 414: A, da, da, bolborosi obosit colonistul.

– Var.: înv., pop. ahá, ha interj.

– Onomatopee.

Referințe bibliografice:
1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.